Inca nu-mi vine sa cred... maine, 1 iulie 2008, dau geografie, apoi, pe 2 iulie dau la engleza si pe 3 la psihologie...
inca nu constientizez ca se va termina... atatea emotii mi-am facut... si am pierdut atatea nopti invatand... :-< puteam sa fac altceva...
dar faza cea mai cea e cu liceul... nu imi dau inca seama ca s-a terminat... nu vreau! vreau inapoi acolo, in cutiuta noastra cu chibrituri, sa stam sa vorbim, sa radem, sa dormitam, sa chiulim in Gene... si cate si mai cate...
mereu ma intalnesc cu Fulga sa invatam la psiho... la scoala ne intalnim cu totii, ca deh... dam bacul... doar tre' sa fim acolo...
imi vreau palaria cu ciucure inapoi, vreau si roba... vreau si clasa a 12-a, si ultimii 4 ani din viata ii vreau inapoi! vreau sa mai fie o data, nu regret nimic... si daca, prin absurd, mi s-ar mai oferi posibilitatea sa mai trec o data prin liceu, as face totul exact la fel! nu as schimba nimic...
si apropo... un citat care sa ma puna mai mult pe ganduri la romana decat ala de la subiectul 2 nu se putea... ah, well...
luni, iunie 30, 2008
duminică, iunie 29, 2008
Vorbe de duh...
În camera mea,
După perdea,
Stă mândrul caiet
Al unui băiet.
Acum este al meu,
E parte din muzeu,
Un fel de "moştenire de familie"
Pe care am primit-o în aprilie.
Caietul e ,de fapt, agenda cu văcuţe
Ce tin la spate ale lor manute;
Au ochii mari, dar foarte goi...
De fapt, sunt sigura ca-s niste boi.
Dar vreau să ştiţi că am deschis agenda
Şi am citit întâi "legenda"...
Am priceput că ăla e cuprinsul,
C-acolo este însuşi insul.
Prin "ins" fac referire la băiet,
Căci voi cita pasaje din caiet,
Pentru că-s scrise doar vorbe de duh
Ce nu aş vrea să rătăcească prin văzduh.
V-aţi întrebat vreodată ce scrie pe mormântul lui Shakespeare?
"Dear friend, for Jesuse's, take forbear
To dig the dust enclosed here.
Blessed be the man who spears this stones
And cursed be he that moves my bones."
Sau de dragul de Oscar Wilde ati auzit? Era de un cinism rar întâlnit dar...
1) atunci când a trecut din Irlanda in Marea Britanie, la graniţă, a fost întrebat daca are ceva de declarat (adică obiecte, bani, averi, moşteniri, acte... s.a.... din astea); plin de el, a raspuns calm si superior: "I have anything to declare, except my genius".
El a zis multe lucruri cinice, dar in acelaşi timp, geniale:
2) "I choose my friends for their good looks, my acqyuaintances for their good characters, and my enemies for their good intelects. A man cannot be too careful in the choice of his enemies" [fragment din "Portretul lui Dorian Gray"]
3) întotdeauna iartă-ţi duşmanii. Nimic nu-i agasează mai tare!
4) Focul întăreşte întotdeauna ceea ce nu poate distruge.
5) Singura modalitate de a te elibera de ispita este sa-i cedezi.
6) Sa îţi trăieşti viaţa este ceva foarte rar. Majoritatea oamenilor doar exista.
7) Adevărul este rareori pur si niciodată simplu.
8) Burlacii ar trebui sa plătească taxe mai mari. Nu e corect ca unii sa fie mai fericiţi decăt alţii.
9) Primul barbat care s-a însurat poate fi iertat, ca nu ştia ce-l aşteaptă. Ceilalţi n-au nici o scuza.
10) In toate diferenţele de opinie, adversarul nostru e nebun.
11) Valoarea unei idei nu are nimic de-a face cu sinceritatea celui care o exprima.
12) Da-i omului o masca si iţi va spune cine este.
13) Cel bătrân crede totul, cel de vârstă mijlocie suspectează totul, iar cel tânăr ştie totul.
"Viitorul aparţine celor care cred in frumuseţea viselor" - Eleanor Roosevelt
"Un om deştept rezolva problema. Un om si mai deştept o evita" - Albert Einstein
"Minţind ajungem la adevăr. Sunt om pentru ca ştiu sa mint" - Dostoievski
"Daca plângi pentru ca Soarele a dispărut din viaţa ta, lacrimile te vor împiedică sa vezi stelele" - Rabindranath Tagore
"Ochi pentru ochi, si lumea va deveni oarba."
"Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume"
"Iertarea este atributul celor puternici"
[Mahatma Gandhi]
"Libertatea nu este dreptul de a face ceea ce vrem, ci ceea ce se cuvine" - A. Lincoln
"Mai bine te consumi, decât sa rugineşti" - Denis Diderot
"Ironia e grăuntele de sare datorita căruia mâncarea are gust" - Thomas Mann
"Este mai uşor de sfărâmat un atom decât o prejudecata" - Albert Einstein
"A iubi înseamnă a suferi; cum multi fug de suferinţă, putini ştiu sa iubească" - Emil Cioran
"O iubire pe care eşti nevoit sa o păzeşti cu străşnicie nu înseamnă nimic" - Dostoievski
"Cel care rade la urma probabil ca nu a înţeles gluma" - L. Brocklage
"Cea mai arzătoare dragoste are parte de cea mai rece despărţire" - Socrate
"Este foarte periculos sa fii sincer in condiţiile in care nu eşti si prost" - G.B.Shaw
"Căsătoria este cimitirul înţelepciunii" - Margareth Cavendish
"Pacea eterna nu va dăinui pe pământ decât atunci când ultimul om îl va omori pe penultimul" - Hitler
"Nu judecaţi oamenii după cei cu care se aduna. Nu uitaţi ca Iuda avea amici ireproşabili" - Hemingway
"Nimeni nu va câştiga războiul sexelor. Se fraternizează prea mult cu inamicul" - Zsa Zsa Gabor
"Sa fii prost, egoist si sa ai o sănătate buna sunt trei cerinţe pentru a fi fericit... deşi, daca lipseşte prostia, celelalte nu mai contează" - Gustave Flaubert
"Norocul trebuie sa-ţi zâmbească, nu sa-ţi rada in nas" - U. Fuscolo
"Inima are raţiuni pe care raţiunea nu le cunoaşte" - Guy de Maupassant
"Albina e satirica: înţeapă. Eu am umor: pişc" - Tudor Musatescu
"Numai bărbaţii însuraţi au amante" - Marcel Archard
"The man who orders the execution never drops the blade" - O. Wilde
"În Ţara Minunilor toată lumea trişează, iar iubirea este o ţară a minunilor, nu-i aşa?" - J.W.
După perdea,
Stă mândrul caiet
Al unui băiet.
Acum este al meu,
E parte din muzeu,
Un fel de "moştenire de familie"
Pe care am primit-o în aprilie.
Caietul e ,de fapt, agenda cu văcuţe
Ce tin la spate ale lor manute;
Au ochii mari, dar foarte goi...
De fapt, sunt sigura ca-s niste boi.
Dar vreau să ştiţi că am deschis agenda
Şi am citit întâi "legenda"...
Am priceput că ăla e cuprinsul,
C-acolo este însuşi insul.
Prin "ins" fac referire la băiet,
Căci voi cita pasaje din caiet,
Pentru că-s scrise doar vorbe de duh
Ce nu aş vrea să rătăcească prin văzduh.
V-aţi întrebat vreodată ce scrie pe mormântul lui Shakespeare?
"Dear friend, for Jesuse's, take forbear
To dig the dust enclosed here.
Blessed be the man who spears this stones
And cursed be he that moves my bones."
Sau de dragul de Oscar Wilde ati auzit? Era de un cinism rar întâlnit dar...
1) atunci când a trecut din Irlanda in Marea Britanie, la graniţă, a fost întrebat daca are ceva de declarat (adică obiecte, bani, averi, moşteniri, acte... s.a.... din astea); plin de el, a raspuns calm si superior: "I have anything to declare, except my genius".
El a zis multe lucruri cinice, dar in acelaşi timp, geniale:
2) "I choose my friends for their good looks, my acqyuaintances for their good characters, and my enemies for their good intelects. A man cannot be too careful in the choice of his enemies" [fragment din "Portretul lui Dorian Gray"]
3) întotdeauna iartă-ţi duşmanii. Nimic nu-i agasează mai tare!
4) Focul întăreşte întotdeauna ceea ce nu poate distruge.
5) Singura modalitate de a te elibera de ispita este sa-i cedezi.
6) Sa îţi trăieşti viaţa este ceva foarte rar. Majoritatea oamenilor doar exista.
7) Adevărul este rareori pur si niciodată simplu.
8) Burlacii ar trebui sa plătească taxe mai mari. Nu e corect ca unii sa fie mai fericiţi decăt alţii.
9) Primul barbat care s-a însurat poate fi iertat, ca nu ştia ce-l aşteaptă. Ceilalţi n-au nici o scuza.
10) In toate diferenţele de opinie, adversarul nostru e nebun.
11) Valoarea unei idei nu are nimic de-a face cu sinceritatea celui care o exprima.
12) Da-i omului o masca si iţi va spune cine este.
13) Cel bătrân crede totul, cel de vârstă mijlocie suspectează totul, iar cel tânăr ştie totul.
"Viitorul aparţine celor care cred in frumuseţea viselor" - Eleanor Roosevelt
"Un om deştept rezolva problema. Un om si mai deştept o evita" - Albert Einstein
"Minţind ajungem la adevăr. Sunt om pentru ca ştiu sa mint" - Dostoievski
"Daca plângi pentru ca Soarele a dispărut din viaţa ta, lacrimile te vor împiedică sa vezi stelele" - Rabindranath Tagore
"Ochi pentru ochi, si lumea va deveni oarba."
"Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume"
"Iertarea este atributul celor puternici"
[Mahatma Gandhi]
"Libertatea nu este dreptul de a face ceea ce vrem, ci ceea ce se cuvine" - A. Lincoln
"Mai bine te consumi, decât sa rugineşti" - Denis Diderot
"Ironia e grăuntele de sare datorita căruia mâncarea are gust" - Thomas Mann
"Este mai uşor de sfărâmat un atom decât o prejudecata" - Albert Einstein
"A iubi înseamnă a suferi; cum multi fug de suferinţă, putini ştiu sa iubească" - Emil Cioran
"O iubire pe care eşti nevoit sa o păzeşti cu străşnicie nu înseamnă nimic" - Dostoievski
"Cel care rade la urma probabil ca nu a înţeles gluma" - L. Brocklage
"Cea mai arzătoare dragoste are parte de cea mai rece despărţire" - Socrate
"Este foarte periculos sa fii sincer in condiţiile in care nu eşti si prost" - G.B.Shaw
"Căsătoria este cimitirul înţelepciunii" - Margareth Cavendish
"Pacea eterna nu va dăinui pe pământ decât atunci când ultimul om îl va omori pe penultimul" - Hitler
"Nu judecaţi oamenii după cei cu care se aduna. Nu uitaţi ca Iuda avea amici ireproşabili" - Hemingway
"Nimeni nu va câştiga războiul sexelor. Se fraternizează prea mult cu inamicul" - Zsa Zsa Gabor
"Sa fii prost, egoist si sa ai o sănătate buna sunt trei cerinţe pentru a fi fericit... deşi, daca lipseşte prostia, celelalte nu mai contează" - Gustave Flaubert
"Norocul trebuie sa-ţi zâmbească, nu sa-ţi rada in nas" - U. Fuscolo
"Inima are raţiuni pe care raţiunea nu le cunoaşte" - Guy de Maupassant
"Albina e satirica: înţeapă. Eu am umor: pişc" - Tudor Musatescu
"Numai bărbaţii însuraţi au amante" - Marcel Archard
"The man who orders the execution never drops the blade" - O. Wilde
"În Ţara Minunilor toată lumea trişează, iar iubirea este o ţară a minunilor, nu-i aşa?" - J.W.
Auguries of innocence
To see a world in a grain of sand,
And a heaven in a wild flower,
Hold infinity in the palm of your hand,
And eternity in an hour.
A robin redbreast in a cage
Puts all heaven in a rage.
A dove-house fill'd with doves and pigeons
Shudders hell thro' all its regions.
A dog starv'd at his master's gate
Predicts the ruin of the state.
A horse misused upon the road
Calls to heaven for human blood.
Each outcry of the hunted hare
A fibre from the brain does tear.
A skylark wounded in the wing,
A cherubim does cease to sing.
The game-cock clipt and arm'd for fight
Does the rising sun affright.
Every wolf's and lion's howl
Raises from hell a human soul.
The wild deer, wand'ring here and there,
Keeps the human soul from care.
The lamb misus'd breeds public strife,
And yet forgives the butcher's knife.
The bat that flits at close of eve
Has left the brain that won't believe.
The owl that calls upon the night
Speaks the unbeliever's fright.
He who shall hurt the little wren
Shall never be belov'd by men.
He who the ox to wrath has mov'd
Shall never be by woman lov'd.
The wanton boy that kills the fly
Shall feel the spider's enmity.
He who torments the chafer's sprite
Weaves a bower in endless night.
The caterpillar on the leaf
Repeats to thee thy mother's grief.
Kill not the moth nor butterfly,
For the last judgement draweth nigh.
He who shall train the horse to war
Shall never pass the polar bar.
The beggar's dog and widow's cat,
Feed them and thou wilt grow fat.
The gnat that sings his summer's song
Poison gets from slander's tongue.
The poison of the snake and newt
Is the sweat of envy's foot.
The poison of the honey bee
Is the artist's jealousy.
The prince's robes and beggar's rags
Are toadstools on the miser's bags.
A truth that's told with bad intent
Beats all the lies you can invent.
It is right it should be so;
Man was made for joy and woe;
And when this we rightly know,
Thro' the world we safely go.
Joy and woe are woven fine,
A clothing for the soul divine.
Under every grief and pine
Runs a joy with silken twine.
The babe is more than swaddling bands;
Every farmer understands.
Every tear from every eye
Becomes a babe in eternity;
This is caught by females bright,
And return'd to its own delight.
The bleat, the bark, bellow, and roar,
Are waves that beat on heaven's shore.
The babe that weeps the rod beneath
Writes revenge in realms of death.
The beggar's rags, fluttering in air,
Does to rags the heavens tear.
The soldier, arm'd with sword and gun,
Palsied strikes the summer's sun.
The poor man's farthing is worth more
Than all the gold on Afric's shore.
One mite wrung from the lab'rer's hands
Shall buy and sell the miser's lands;
Or, if protected from on high,
Does that whole nation sell and buy.
He who mocks the infant's faith
Shall be mock'd in age and death.
He who shall teach the child to doubt
The rotting grave shall ne'er get out.
He who respects the infant's faith
Triumphs over hell and death.
The child's toys and the old man's reasons
Are the fruits of the two seasons.
The questioner, who sits so sly,
Shall never know how to reply.
He who replies to words of doubt
Doth put the light of knowledge out.
The strongest poison ever known
Came from Caesar's laurel crown.
Nought can deform the human race
Like to the armour's iron brace.
When gold and gems adorn the plow,
To peaceful arts shall envy bow.
A riddle, or the cricket's cry,
Is to doubt a fit reply.
The emmet's inch and eagle's mile
Make lame philosophy to smile.
He who doubts from what he sees
Will ne'er believe, do what you please.
If the sun and moon should doubt,
They'd immediately go out.
To be in a passion you good may do,
But no good if a passion is in you.
The whore and gambler, by the state
Licensed, build that nation's fate.
The harlot's cry from street to street
Shall weave old England's winding-sheet.
The winner's shout, the loser's curse,
Dance before dead England's hearse.
Every night and every morn
Some to misery are born,
Every morn and every night
Some are born to sweet delight.
Some are born to sweet delight,
Some are born to endless night.
We are led to believe a lie
When we see not thro' the eye,
Which was born in a night to perish in a night,
When the soul slept in beams of light.
God appears, and God is light,
To those poor souls who dwell in night;
But does a human form display
To those who dwell in realms of day.
William Blake
P.S. poate pentru cei care s-au uitat la Lara Croft prima strofa pare cunoscuta... pentru cei care nu s-au
uitat.... sunt sigura ca nu spune nimic; ei bine, pe mine m-a marcat foarte mult... mi-a placut enorm ceea
ce a zis nenea Blake in acele patru versuri... si am incercat sa aflu cum se numea poezia... si am tot
incercat... ani de-a randul... am luat la rand biblioteci, anticariate, British Council si multe altele... dar
pana la urma, intamplarea (desi nimic nu este intamplator) a facut sa o gasesc, sa ii aflu numele... si sa
o citesc, in sfarsit, pe toata...
v-am prezentat-o mai sus... este toata... e superba, sau cel putin mie imi place mult de tot... m-a marcat...
si toate cele...
Soooooooooo ENJOY!!!!!!!
sâmbătă, iunie 28, 2008
Prost sa fii, noroc sa ai ...
Dap... stiu... e o chestie veche de cand lumea... prost sa fii, noroc sa ai! Ei bine... uite ca am avut noroc, frate! La romana scris, la partea a 3-a, a picat singurul eseu pe care il stiam: Particularitati ale basmului cult. =)))) =))) cum frate? exact subiectul 1...
dar a propos... pe cat de usor a fost subiectul 3... pe atat de scarbos a fost 1... l-am injurat asa de mult pe Nichita Stanescu cu "Nedreptatea" lui... mi-a scos peri albi. Innebunisem acolo scriind... de fapt aberand, ca nu prea stiam ceva concret :)) da' ce mai conteaza...
la subiectul 2 era de aberat pe baza unui citat... deci am aberat, ca la asta ma pricep cel mai bn ;))
in rest, toate bune si frumoase, am scris 8 pagini... mare si frumos, citet, adorabil... deci sper sa iau o nota cat mai mare :))
deh... speranta moare ultima :P
dar a propos... pe cat de usor a fost subiectul 3... pe atat de scarbos a fost 1... l-am injurat asa de mult pe Nichita Stanescu cu "Nedreptatea" lui... mi-a scos peri albi. Innebunisem acolo scriind... de fapt aberand, ca nu prea stiam ceva concret :)) da' ce mai conteaza...
la subiectul 2 era de aberat pe baza unui citat... deci am aberat, ca la asta ma pricep cel mai bn ;))
in rest, toate bune si frumoase, am scris 8 pagini... mare si frumos, citet, adorabil... deci sper sa iau o nota cat mai mare :))
deh... speranta moare ultima :P
miercuri, iunie 25, 2008
acum chiar ca e plina :))
"Que bonito!" ... na ca am terminat si cu spaniola... si mi-am luat revansa! am luat 10 cu felicitari... si cu intrebari disperate ... "mai copilu' tu de ce ai luat subiect de limba a 3-a? de cand faci spaniola? din clasa a 2-a? sau a 5-a?"... raspunsul meu firesc a fost: "um... :D:D din clasa a 10-a :D:D:D:D"
:))) :)) unde sunti voi, tanti tembele de la romana?? oare unde sunteti? ca sa va zic un frumos "vaya con dios! si hasta nunca!"...
ma intreb oare cand se va termina cu subiectivismul asta enervant de la examenele romanesti? ca este chiar frustrant uneori... pe bune! mai bine trecem totul pe teste grila si gata... acolo ori stii, ori nu! nu se mai uita nimeni la tine ca vii ca un fluturas, zambitor, increzator... si nu mai incearca nici un "conte" sa taie aripile "fluturasului" :p
dar cum bine zicea Pastorel Teodoreanu, "din betie te trezesti.../din prostie... NICIODATA!!!"
:))) :)) unde sunti voi, tanti tembele de la romana?? oare unde sunteti? ca sa va zic un frumos "vaya con dios! si hasta nunca!"...
ma intreb oare cand se va termina cu subiectivismul asta enervant de la examenele romanesti? ca este chiar frustrant uneori... pe bune! mai bine trecem totul pe teste grila si gata... acolo ori stii, ori nu! nu se mai uita nimeni la tine ca vii ca un fluturas, zambitor, increzator... si nu mai incearca nici un "conte" sa taie aripile "fluturasului" :p
dar cum bine zicea Pastorel Teodoreanu, "din betie te trezesti.../din prostie... NICIODATA!!!"
luni, iunie 23, 2008
partea plina... partea plina...
Yupiii!!! ce s-a intamplat azi?? ... pai... m-a urmarit din nou nr 13... (am tras varianta 49... 4+9=...13)... doar ca acum nu mi-a mai purtat noroc...
am picat la cea mai a dracu' comisie... cele mai mari jigodii din lume... nu m-au lasat sa-mi termin de rezolvat subiectele... m-au oprit dupa subiectul al 2-lea...
mi-au pus nota... si mi-au fluturat hartia aia in fata ... in semn de "nu pleci?"
cand am spus ca mai de zis un subiect... am fost tratata in sictir, iar dupa 2 fraze hartia era fluturata si mai insistent (si enervant...)
am luat foaia, am multumit, am zambit si am plecat...
- aceasta a fost o "monstra" din "obiectivitatea" specifica examenelor romanesti...
P.S.... sa nu va ganditi ca a fost ceva in neregula cu mine... camasa alba, pantaloni negri eleganti, calcati... pantofi cu toc, cravata, machiaj discret, par prins in coc... poate le-a deranjat fata mea... sau poate zambetul?
am picat la cea mai a dracu' comisie... cele mai mari jigodii din lume... nu m-au lasat sa-mi termin de rezolvat subiectele... m-au oprit dupa subiectul al 2-lea...
mi-au pus nota... si mi-au fluturat hartia aia in fata ... in semn de "nu pleci?"
cand am spus ca mai de zis un subiect... am fost tratata in sictir, iar dupa 2 fraze hartia era fluturata si mai insistent (si enervant...)
am luat foaia, am multumit, am zambit si am plecat...
- aceasta a fost o "monstra" din "obiectivitatea" specifica examenelor romanesti...
P.S.... sa nu va ganditi ca a fost ceva in neregula cu mine... camasa alba, pantaloni negri eleganti, calcati... pantofi cu toc, cravata, machiaj discret, par prins in coc... poate le-a deranjat fata mea... sau poate zambetul?
duminică, iunie 22, 2008
numarul meu norocos :P
Si ca sa nu ma dezmint nici de aceasta data, vreau sa postez si al 13-lea articol de pe blogul meu...
Maine incep bacul... "spanzuratoarea"... am prima proba, la romana... la oral... intru la ora 8:45... DIMINEATA!!!! la sala 4, la parter, la Comisia cu numarul 3...
Sper sa... iau o nota mare... sau macar rezonabila :-<
"speranta moare ultima" :p
P.S. cifra 13 ma urmareste peste tot... am fost mereu a 13-a la catalog... in clasa a 5-a, la testul de limba engleza, am fost a ... 13-a... numarul destinului meu este 4 (format din ... 13...)...
si pentru ca lista nu se incheie aici, am avut si un motan negru in casa (cred totusi ca eu i-am purtat lui ghinion si nu el mie...)... am acum vreo 6 sau 7 pisici negre prin curte...
dar pana nu voi descoperi, intr-o vineri 13, 13 pisici negre, la mine in curte, nu ma las! cand o sa se intample asta va anunt :P
Maine incep bacul... "spanzuratoarea"... am prima proba, la romana... la oral... intru la ora 8:45... DIMINEATA!!!! la sala 4, la parter, la Comisia cu numarul 3...
Sper sa... iau o nota mare... sau macar rezonabila :-<
"speranta moare ultima" :p
P.S. cifra 13 ma urmareste peste tot... am fost mereu a 13-a la catalog... in clasa a 5-a, la testul de limba engleza, am fost a ... 13-a... numarul destinului meu este 4 (format din ... 13...)...
si pentru ca lista nu se incheie aici, am avut si un motan negru in casa (cred totusi ca eu i-am purtat lui ghinion si nu el mie...)... am acum vreo 6 sau 7 pisici negre prin curte...
dar pana nu voi descoperi, intr-o vineri 13, 13 pisici negre, la mine in curte, nu ma las! cand o sa se intample asta va anunt :P
cele mai inalte standarde...
Nu se putea sa merg maine la spanzuratoare (a.k.a. BAC) fara sa postez si asta... pentru ca tre' sa invete toata lumea de aici...
Vreau sa va fac cunoscute cele mai moderne standarde anti-poluare... naturaliste... hipiote... prietene ale pamantului... si tot ce vreti voi...
E o tehnologie asa de avansata... a intrecut toate normele (m)U(i)E... este fantastica... atata simplitate... si totusi atata evolutie...
Dar de ce atata vorbarie? Sa va prezint minunea:
Ei? Cum vi se pare? Dupa cum ziceam, o idee atat de simpla... si atat de eficienta... transformarea fortei animale in energie mecanica (sau cum dracu' s-o zice...)...
Mie mi se pare pur si simplu in(e)voluat... si in Africa e mai bine...
Aceasta poza a fost facuta in municipiul Constanta de o prietena de-a mea. Nu este o poza luata de pe site-urile cu poze haioase sau mai stiu eu ce... este o poza luata din realitate...
Si ce trista mai e realitatea asta....
Municipiul Constanta... Poarta spre Romania... ca sa zic asa, e mai "poarta" decat Bucurestiul... are aeroport, port ... ce mai... este un nod de comunicatii in adevaratul sens al cuvantului... are legaturi cu tot globul... si uite ce vede "globul"...
Vreau sa va fac cunoscute cele mai moderne standarde anti-poluare... naturaliste... hipiote... prietene ale pamantului... si tot ce vreti voi...
E o tehnologie asa de avansata... a intrecut toate normele (m)U(i)E... este fantastica... atata simplitate... si totusi atata evolutie...
Dar de ce atata vorbarie? Sa va prezint minunea:
Ei? Cum vi se pare? Dupa cum ziceam, o idee atat de simpla... si atat de eficienta... transformarea fortei animale in energie mecanica (sau cum dracu' s-o zice...)...
Mie mi se pare pur si simplu in(e)voluat... si in Africa e mai bine...
Aceasta poza a fost facuta in municipiul Constanta de o prietena de-a mea. Nu este o poza luata de pe site-urile cu poze haioase sau mai stiu eu ce... este o poza luata din realitate...
Si ce trista mai e realitatea asta....
Municipiul Constanta... Poarta spre Romania... ca sa zic asa, e mai "poarta" decat Bucurestiul... are aeroport, port ... ce mai... este un nod de comunicatii in adevaratul sens al cuvantului... are legaturi cu tot globul... si uite ce vede "globul"...
la noi ca la nimeni...
Va amintiti ce fericita eram eu zilele trecute pentru ca mi-a fost asfaltat jegul de strada... ei bine... ia ghiciti ce s-a intamplat.... =))) =)) mai rau ca-n filmele cu prosti... si-au amintit ca nu au lucrat la conducta de gaze... si ce credeti ca au facut? primeste un premiu cine ghiceste... =))) va dau un indiciu ;) priviti mai jos.. :|
Vi se pare cunoscuta imaginea, nu? :)) ei bine... si probabil dupa ce vor termina cu gazele... si vor asfalta... isi vor aminti de apa... apoi de firele de telefon, cablu, internet... sau dracu' stie ce alte "vestigii" vor mai descoperi...
Minunat, mirific... pur si simplu... romanesc!
Cum ar zice cineva... "Traim in Romania ... si asta ne ocupa tot timpul!"...
P.S. ... nu e neaparata nevoie sa vedeti o tragedie in asta... puteti sa radeti... chiar e de ras...
Vi se pare cunoscuta imaginea, nu? :)) ei bine... si probabil dupa ce vor termina cu gazele... si vor asfalta... isi vor aminti de apa... apoi de firele de telefon, cablu, internet... sau dracu' stie ce alte "vestigii" vor mai descoperi...
Minunat, mirific... pur si simplu... romanesc!
Cum ar zice cineva... "Traim in Romania ... si asta ne ocupa tot timpul!"...
P.S. ... nu e neaparata nevoie sa vedeti o tragedie in asta... puteti sa radeti... chiar e de ras...
sâmbătă, iunie 21, 2008
Un deceniu
Pentru X-tina scriu putin,
Prin mijloace artistice "discursul" mi-l sustin.
Intai... utilizez o personificare
Ca sa pot zice ca e "autoare";
E Şecspir ce traieste in prezent,
Si scrie "Cacalet" din lipsa de curent.
Un epitet sau doua-trei,
Dezvaluie fizicul ei.
Nu-i nici inalta, nici pitica,
Are o mana foarte mica;
Numarul de la pantof e mic,
Incape, chiar lejer, un biet pisic;
Parul ei e albicios,
Evident, si sclipicios;
Ochii verzi clipesc curiosi,
Sau sclipesc (mai rar) furiosi.
Are-o spranceana arcuita
Ce uneori ramane-ntepenita.
Daca voi folosi si comparatii
Vorbesc si despre contraindicatii:
N-o poti asemana cu Iulia Vantur
Pentru ca aia arata ca un cur;
Cristina "Fas" este subiect tabu,
La fel si Mihaela "Ratatu".
De ea pot spune ca e talentata,
Ca regizor e stilata,
Ideile-i sunt subtitrate
Pentru ca sunt de calitate.
Mai folosesc si doua-trei simboluri
Si umplu imediat acele goluri.
Primul simbol ar fi un corp de mata
Cu trei pisoi la a ei tata;
Apoi, un alt simbol, destul de important
Este, desigur, blondul cel interesant;
Si becul ce se-aprinde foarte des
Semnifica idei putin cam in exces.
Camera de filmat o reprezinta tare bine
Si-n ochii mei statutul de regizor il detine.
In mare cred c-am terminat
Limbajul poetic vi l-am prezentat;
Xty a fost tema-acestei poezii,
Iar prietenia e motivul, dintre mii.
Vreau sa va spun ca ma simt foarte onorata
Ca o cunosc pe-aceasta fata;
Anul acesta s-a facut deceniul
De cand geniul s-a-mprietenit cu geniul.
Prin mijloace artistice "discursul" mi-l sustin.
Intai... utilizez o personificare
Ca sa pot zice ca e "autoare";
E Şecspir ce traieste in prezent,
Si scrie "Cacalet" din lipsa de curent.
Un epitet sau doua-trei,
Dezvaluie fizicul ei.
Nu-i nici inalta, nici pitica,
Are o mana foarte mica;
Numarul de la pantof e mic,
Incape, chiar lejer, un biet pisic;
Parul ei e albicios,
Evident, si sclipicios;
Ochii verzi clipesc curiosi,
Sau sclipesc (mai rar) furiosi.
Are-o spranceana arcuita
Ce uneori ramane-ntepenita.
Daca voi folosi si comparatii
Vorbesc si despre contraindicatii:
N-o poti asemana cu Iulia Vantur
Pentru ca aia arata ca un cur;
Cristina "Fas" este subiect tabu,
La fel si Mihaela "Ratatu".
De ea pot spune ca e talentata,
Ca regizor e stilata,
Ideile-i sunt subtitrate
Pentru ca sunt de calitate.
Mai folosesc si doua-trei simboluri
Si umplu imediat acele goluri.
Primul simbol ar fi un corp de mata
Cu trei pisoi la a ei tata;
Apoi, un alt simbol, destul de important
Este, desigur, blondul cel interesant;
Si becul ce se-aprinde foarte des
Semnifica idei putin cam in exces.
Camera de filmat o reprezinta tare bine
Si-n ochii mei statutul de regizor il detine.
In mare cred c-am terminat
Limbajul poetic vi l-am prezentat;
Xty a fost tema-acestei poezii,
Iar prietenia e motivul, dintre mii.
Vreau sa va spun ca ma simt foarte onorata
Ca o cunosc pe-aceasta fata;
Anul acesta s-a facut deceniul
De cand geniul s-a-mprietenit cu geniul.
chiar nu tre'!
Oare de ce?!? :(( nu e corect! Dar, cum bine stiu, rareori viata este corecta... deci... tre' sa ma conformez ca un papitoi mort a dat un decret... adica din cauza unui papitoi mort acum nush cati ani, noi tre' sa dam bacul.
E drept ca nu e vina lui ca subiectele sunt cum sunt... dar are si papitoiul mort mare parte din vina. Vorbesc, desigur, despre Napoleon... Al naibi... mic si al dracu'! => "vine bacu'... ne ia dracu'"...
Incepem in forta luni, cu romana oral... proba eliminatorie... ups... deci.. daca nu luam 5... dar de fapt 6, nu intram in bac... un stres mai putin am zice... dar nu e chiar asa.
Next... limba straina, proba orala... aici mai e cum mai e... subiectele nu's asa de nashparlete.
Urmeaza minunata, mirifica si ravisanta.... proba la romana scris... Aici e aici... pana aici a fost asa si asa... acum incepe cosmarul... inceputul apocalipsei...
Urmeaza o binemeritata pauza de relaxare/imbatare.... apoi vin in forta 3 examene, unul dupa celalalt...
Geografie... asta nu e chiar asa de greu. Mai scartaie la partile cu Romanica, dar in rest e ok...
Engleza... unde nu e nici o problema...
si... doamnelor si domnilor, vedeta din acest sezon, nimeni alta decat.... PSIHOLOGIA!!!!!!!
Oare de ce m-am legat eu la cap fara sa ma doara? Subiectele de la psiho sunt cele mai cele... si daca adunam si lipsa mea de chef de a invata... rezulta un ghiveci de abureala si noroc... pana acum noroc am avut din plin... incep sa ma gandesc daca pana aici mi-a fost, sau daca deja s-a terminat...
Din nefericire, la niciuna din materii nu e prea bine, dar macar la mine nu e chiar asa... mai sunt si bietii oropsiti de soarta care dau la mate... fizica... franceza... sau vreun bac bilingv (evident cel la franceza e nashpa rau de tot). Scuze, scuze!!! vine din urma la nashparletie si bacul la info... mi-e sincer mila de cei care dau asa ceva...
Deci... si in concluzie... sa ne pregatim sufleteste pentru urmatoarele doua saptamani din viata. Ceva imi spune ca nu le voi uita vreodata, exact ca anii de liceu...
E drept ca nu e vina lui ca subiectele sunt cum sunt... dar are si papitoiul mort mare parte din vina. Vorbesc, desigur, despre Napoleon... Al naibi... mic si al dracu'! => "vine bacu'... ne ia dracu'"...
Incepem in forta luni, cu romana oral... proba eliminatorie... ups... deci.. daca nu luam 5... dar de fapt 6, nu intram in bac... un stres mai putin am zice... dar nu e chiar asa.
Next... limba straina, proba orala... aici mai e cum mai e... subiectele nu's asa de nashparlete.
Urmeaza minunata, mirifica si ravisanta.... proba la romana scris... Aici e aici... pana aici a fost asa si asa... acum incepe cosmarul... inceputul apocalipsei...
Urmeaza o binemeritata pauza de relaxare/imbatare.... apoi vin in forta 3 examene, unul dupa celalalt...
Geografie... asta nu e chiar asa de greu. Mai scartaie la partile cu Romanica, dar in rest e ok...
Engleza... unde nu e nici o problema...
si... doamnelor si domnilor, vedeta din acest sezon, nimeni alta decat.... PSIHOLOGIA!!!!!!!
Oare de ce m-am legat eu la cap fara sa ma doara? Subiectele de la psiho sunt cele mai cele... si daca adunam si lipsa mea de chef de a invata... rezulta un ghiveci de abureala si noroc... pana acum noroc am avut din plin... incep sa ma gandesc daca pana aici mi-a fost, sau daca deja s-a terminat...
Din nefericire, la niciuna din materii nu e prea bine, dar macar la mine nu e chiar asa... mai sunt si bietii oropsiti de soarta care dau la mate... fizica... franceza... sau vreun bac bilingv (evident cel la franceza e nashpa rau de tot). Scuze, scuze!!! vine din urma la nashparletie si bacul la info... mi-e sincer mila de cei care dau asa ceva...
Deci... si in concluzie... sa ne pregatim sufleteste pentru urmatoarele doua saptamani din viata. Ceva imi spune ca nu le voi uita vreodata, exact ca anii de liceu...
miercuri, iunie 18, 2008
living next door to ... Bucharest
Dap... eu am trait si inca traiesc next door cu Bucurestiul... da' foarte next door... si ma refer la Bucurestiul vechi; ala pe care il vede toata lumea ca fiind frumos, extraordinar, minunat, ravisant si... vechi.
Si eu il vad cam la fel... dar eu am o privire de ansamblu ca sa zic asa... eu am o privire fix in dormitorul Bucurestiului... eu vad tot, aud tot, stiu tot; chiar daca Bucurestiul uneori nu ma aude si nu ma vede...
Tocmai asta e frumusetea... are sufletul deschis in fata mea pentru ca nu ma mai percepe...
Asa cum ziceam... azi am avut o surpriza de proportii: strada mea... cea mai jegoasa strada din centrul capitalei.. si din tot sectorul 2!!!!... strada mea... cea mai antica si veche strada... pavata cu piatra cubica de la 1800 si cu case de peste 100 ani... strada mea plina de gropi... strada mea... cu numeroase alte superlative... A INCEPUT SA FIE ASFALTATA!!!!!!!!!!
Strada mea va fi curata... strada mea nu va mai avea gropi! nu vor mai fi canale descoperite... nu va mai mirosi a gunoi... nu isi va mai rupe nimeni masina cand va veni la mine... nu-si va mai rupe nimeni picioarele cand va veni la mine...
Iata un exemplu bun de vechi si nou armonios imbinate... sa vedem totusi cat va dura... chiar sunt curioasa :D
Dar azi optimismul si bucuria unui nou inceput primeaza!!! >:D<
marți, iunie 17, 2008
:D :D
:))) Pur si simplu nu pot sa incetez... sunt prea agitata... prea energica... imi vine sa intru cu capul intr-un zid... sa o iau la fuga dupa nu stiu ce... sa ma iau la intrecere cu soldatul care si-a dat sufletul la Maraton...
Nu am stare... imi vine sa topai... sa mananc vata de zahar... sa fiu iar la scoala si sa ma joc cu pretenii mei, ceilalti copiluti... sa fiu la gradinita chiar, si sa ne jucam... de-a mama si de-a tata :)) si de-a... doctorul... ;))
Vreau sa rad... sa fie iar soare pe strada mea... sa nu mai fie gropi! sa te intorci sa-mi canti la chitara, sa imi compui cantecul pe care ai zis ca il merit... sau acum nu-l mai merit? :)) :)) :)) oricum l-am meritat candva si asta e tot ce conteaza :P
Vreau sa fie peste tot soare... si cald... si sa se termine bacul... sa avem 100 de zile de betie si de uitare de sine, sa dansam si sa iubim cu toata fiinta.
Vreau sa fie soare si in Romanica... soare si la propriu si la figurat... (dar nu baiatul... ;) ala sa fie pe strada mea ;)))... vreau...
Nu stiu ce vreau, nu stiu ce am... nu stiu nimic :)) :)) :)) La naiba!!!! nu mai stiu nimic... Bah!! =)))
Sunt beata? :)) :)) :))
P.S. Te iubesc? :)) nici asta nu mai stiu... :D:D:D:D
ooo da...
Deci... stiu ca nu e frumos, bine sau politicos sa incep cu "deci", dar nu ma pot abtine... Deci... nu mai pot de ras... acum vreo cateva minute m-am uitat la statusul unei... (sa ii zicem generic...) "proaste"... si m-a apucat o criza de ras...
Se pare ca don'soara e de parere ca "cel mai frica ar trebui sa-ti fie de propria persoana"... oo da... deci...
Sunt absolut socata... ea este constienta de ceea ce zice? Cum sa ii fie frica de propria ei persoana? pai e grav daca ii e frica de propria ei persoana... e cumva schizofrenica si are dubla personalitate? sau este incredibilul Hulk, si atunci cand se supara se transforma intr-o uriasa ... foarte proasta...pardon! foarte verde... de fapt foarte mov...
A propos!!! v-am zis bancul cu movul? :)) (stiu vitule ca tie ti l-am zis... :P)... Deci... "La curtea unui rege se dadea o petrecere mare. Una dintre curtezane, cea mai cea, s-a dus la croitoreasa sa isi faca o rochie. Problema era ca nu stia ce culoare sa o faca:
"Deci, doamna, ce culoare doriti rochia?"
"Pai... nu stiu exact... cred ca materialul acela rosu este superb..."
Croitoreasa, cu o privire dezaprobatoare: "Nu, nu, nu... nu se poate asa ceva! rosul este pentru ...femei tinere"
Curtezana, resemnata, continua: "Atunci materialul acela galben?"
La fel de dezaprobatoare, croitoreasa ii spune ca galbenul este pentru babe.
Dezamagita si de aceasta data, curtezana se repede la materialul mov... De aceasta data primeste cea mai dezaprobatoare privire de pana atunci... "Doamna... mov nu se poate... movul este pentru..."
"Pentru cine anume?" intreaba ea curioasa.
"...pentru... curve..." se aude si raspunsul soptit.
"Atunci dati-mi orice... da' sa aiba si putin mov!"
Deci...? Are careva vreo idee? :))) :))) :)))
Se pare ca don'soara e de parere ca "cel mai frica ar trebui sa-ti fie de propria persoana"... oo da... deci...
Sunt absolut socata... ea este constienta de ceea ce zice? Cum sa ii fie frica de propria ei persoana? pai e grav daca ii e frica de propria ei persoana... e cumva schizofrenica si are dubla personalitate? sau este incredibilul Hulk, si atunci cand se supara se transforma intr-o uriasa ... foarte proasta...pardon! foarte verde... de fapt foarte mov...
A propos!!! v-am zis bancul cu movul? :)) (stiu vitule ca tie ti l-am zis... :P)... Deci... "La curtea unui rege se dadea o petrecere mare. Una dintre curtezane, cea mai cea, s-a dus la croitoreasa sa isi faca o rochie. Problema era ca nu stia ce culoare sa o faca:
"Deci, doamna, ce culoare doriti rochia?"
"Pai... nu stiu exact... cred ca materialul acela rosu este superb..."
Croitoreasa, cu o privire dezaprobatoare: "Nu, nu, nu... nu se poate asa ceva! rosul este pentru ...femei tinere"
Curtezana, resemnata, continua: "Atunci materialul acela galben?"
La fel de dezaprobatoare, croitoreasa ii spune ca galbenul este pentru babe.
Dezamagita si de aceasta data, curtezana se repede la materialul mov... De aceasta data primeste cea mai dezaprobatoare privire de pana atunci... "Doamna... mov nu se poate... movul este pentru..."
"Pentru cine anume?" intreaba ea curioasa.
"...pentru... curve..." se aude si raspunsul soptit.
"Atunci dati-mi orice... da' sa aiba si putin mov!"
Deci...? Are careva vreo idee? :))) :))) :)))
imi dau demisia...
Deci... m-am hotarat... imi dau demisia din functia mea de om responsabil ... functie pe care oricum nu am ocupat-o vreodata. Dar acum imi dau oficial demisia! Spun... ba nu! mai bine declar ca nu vreau sa fiu vreodata un om responsabil... mi-ar fi oricum imposibil, chiar daca as vrea ...
Persoana mai imprastiata ca mine nu exista... mi-am pierdut pana acum toate lucrurile pe care le detin... si nu numai o data... Ma tot amagesc ca am capul pe umeri... inca... dar cred ca ma amagesc degeaba. Ma uit in oglinda sa vad daca e acolo, pun mana, pipai... il simt... e rotund (ca o luna plina... doar ca e mai mult un dovleac gol) si ... palpabil... deci e acolo.
Ma amagesc ca nu va exista o zi in care sa ma pierd si pe mine insami... dar ziua asta a venit deja... si a trecut... si iar a venit... iar si iar. Exista mai multe feluri de a te pierde...
Dar nu voi detalia... ca nu am chef. Am chef doar sa scriu in nestire, fara sa stiu ce, fara sa gandesc, fara sa simt; pur si simplu sa scriu. Orice, oricum, despre orice in orice fel.
:D :D realizez ca s-a intamplat ceva... nu stiu ce anume... dar s-a intamplat ceva. S-a produs o ruptura intre mine si ... mine. Nu imi dau seama cum, de ce si in ce fel. Dar la cap sigur e... :)) ca doar de acolo incep toate problemele.
Daca nu e cap... vai de picioare!
Persoana mai imprastiata ca mine nu exista... mi-am pierdut pana acum toate lucrurile pe care le detin... si nu numai o data... Ma tot amagesc ca am capul pe umeri... inca... dar cred ca ma amagesc degeaba. Ma uit in oglinda sa vad daca e acolo, pun mana, pipai... il simt... e rotund (ca o luna plina... doar ca e mai mult un dovleac gol) si ... palpabil... deci e acolo.
Ma amagesc ca nu va exista o zi in care sa ma pierd si pe mine insami... dar ziua asta a venit deja... si a trecut... si iar a venit... iar si iar. Exista mai multe feluri de a te pierde...
Dar nu voi detalia... ca nu am chef. Am chef doar sa scriu in nestire, fara sa stiu ce, fara sa gandesc, fara sa simt; pur si simplu sa scriu. Orice, oricum, despre orice in orice fel.
:D :D realizez ca s-a intamplat ceva... nu stiu ce anume... dar s-a intamplat ceva. S-a produs o ruptura intre mine si ... mine. Nu imi dau seama cum, de ce si in ce fel. Dar la cap sigur e... :)) ca doar de acolo incep toate problemele.
Daca nu e cap... vai de picioare!
luni, iunie 16, 2008
la la la
"O zi fara un zambet e o zi pierduta". Tu de cate ori ai zambit pe ziua de azi? Am facut un ... experiment, sa zicem; asa cum unii isi scriu tot felul de nebunii si de mesaje cu incarcatura negativa pe genti, am zis sa scriu si eu ceva, sa vad ce efect are.
Pe o geanta bej am scris cu rosu "O zi fara un zambet e o zi pierduta". Am avut surpriza sa vad oameni zambind atunci cand au citit; mie mi se pare normal sa citesti ceva daca e scris... asa ca nu e nici o problema sa vad oameni chinuindu-se sa citeasca (iar pe cei pe care ii vedeam ca se chinuie prea mult... ii ajutam).
Mi se pare absolut normal sa faci pe cineva sa zambeasca; in unele cazuri poate fi sinonim cu datul unui colt de paine unui om infometat. Tristetea a devenit ceva la moda; acum e trendy sa fii emo; e in sa vrei sa te sinucizi; toti te admira daca tu reusesti sa te plangi cel mai mult, sa spui ca tu esti cel mai nenorocit din univers si ca nimeni nu mai e asa de surghiunit ca tine... dar nu asta vroiam sa spun; in fond si la urma urmei, e o tara libera si fiecare are dreptul la o opinie; pe care o respect, chiar daca nu sunt de acord cu ea.
Vreau sa spun ca totul in Bucuresti indica tristete; de la cersetorul de la coltul strazii pana la puricele de pe coada pisicii vecinei de la numarul 13. Traficul enerveaza pe toata lumea; caldura la fel; aglomeratia aceasta insuportabila da senzatia de sufocare... mai trist este ca ne complacem in aceasta situatie.
Se pare ca romanii au uitat sa se bucure de lucrurile marunte; cu alte cuvite... si-au pierdut inocenta copilareasca.
Cand ai zambit ultima oara?
Eu am zambit acum un minut, aducandu-mi aminte de vata de zahar, de sotronul pe care il desenam in curtea scolii, de parcul Cismigiu, de zilele de vara cand cineva canta la chitara, de noptile la munte si furtunile de zapada din mijlocul lui iulie...
Zambesc atunci cand vad copii fericiti in parc, atunci cand merg pe strada si vad cate un sotron desenat pe asfalt (imediat sar si eu :P), atunci cand "savurez" o vata de zahar; zambesc atunci cand vad o raza de soare...
Zambesc pur si simplu... pentru ca asa vrea muschiul meu!
Pe o geanta bej am scris cu rosu "O zi fara un zambet e o zi pierduta". Am avut surpriza sa vad oameni zambind atunci cand au citit; mie mi se pare normal sa citesti ceva daca e scris... asa ca nu e nici o problema sa vad oameni chinuindu-se sa citeasca (iar pe cei pe care ii vedeam ca se chinuie prea mult... ii ajutam).
Mi se pare absolut normal sa faci pe cineva sa zambeasca; in unele cazuri poate fi sinonim cu datul unui colt de paine unui om infometat. Tristetea a devenit ceva la moda; acum e trendy sa fii emo; e in sa vrei sa te sinucizi; toti te admira daca tu reusesti sa te plangi cel mai mult, sa spui ca tu esti cel mai nenorocit din univers si ca nimeni nu mai e asa de surghiunit ca tine... dar nu asta vroiam sa spun; in fond si la urma urmei, e o tara libera si fiecare are dreptul la o opinie; pe care o respect, chiar daca nu sunt de acord cu ea.
Vreau sa spun ca totul in Bucuresti indica tristete; de la cersetorul de la coltul strazii pana la puricele de pe coada pisicii vecinei de la numarul 13. Traficul enerveaza pe toata lumea; caldura la fel; aglomeratia aceasta insuportabila da senzatia de sufocare... mai trist este ca ne complacem in aceasta situatie.
Se pare ca romanii au uitat sa se bucure de lucrurile marunte; cu alte cuvite... si-au pierdut inocenta copilareasca.
Cand ai zambit ultima oara?
Eu am zambit acum un minut, aducandu-mi aminte de vata de zahar, de sotronul pe care il desenam in curtea scolii, de parcul Cismigiu, de zilele de vara cand cineva canta la chitara, de noptile la munte si furtunile de zapada din mijlocul lui iulie...
Zambesc atunci cand vad copii fericiti in parc, atunci cand merg pe strada si vad cate un sotron desenat pe asfalt (imediat sar si eu :P), atunci cand "savurez" o vata de zahar; zambesc atunci cand vad o raza de soare...
Zambesc pur si simplu... pentru ca asa vrea muschiul meu!
totul sau nimic
A fost odata ca niciodata o fata; sa-i spunem F. Avea sufletul asa de mare incat ar fi putut sa iubeasca egal toate cele 7 miliarde de locuitori ai Pamantului si tot sa-i mai ramana loc sa iubeasca si altceva. In afara de acest mic, neinsemnat si nevazut detaliu, nu era cu nimic speciala. Traia normal, intr-un oras normal, avea prieteni normali, o familie normala, o casa normala.
Si tot odata, atunci, a fost si un baiat; unul dintre miliardele de baieti de pe Pamant; sa-i spunem B. Era putin ciudat, la prima vedere; la o vedere mai atenta... te indepartai asa de repede incat nu mai apucai sa te uiti la el si a doua oara. Avea un suflet asa de negru incat insasi culoarea pamantului palea atunci cand el trecea. Era o fire ascunsa, capabila de atata rau si atata ura incat ar fi putut sa urasca in mod egal, cu toata fiinta sa, nu numai cele 7 miliarde de locuitori ai Terrei... ci dublul. Parintii lui il neglijau, ii ofereau tot ce dorea, dar nu-l vedeau cu lunile; prieteni nu avea; totul in jur i se parea anormal, defect, bolnav, rau, depravat; totul parea demn de ura si distrugere.
Intr-o zi, pe cand a noastra F se plimba prin parc zambitoare si visatoare, se impiedica de un pandantiv cu o sabie, din argint. Se apleaca sa-l ridice de jos, si imediat ingheata. In fata ei sta un baiat care o fixeaza cu privirea; ochii lui negri, plini de ura, o inghit instantaneu. Baiatul ii smulge pandantivul din mana si pleaca.
F se dezmeticeste din vraja ochilor negri si se repede dupa baiat. Vrea sa-i afle numele, dar se loveste cu brutalitate de caracterul acestuia; sadismul lui nu are limite. Darul lui de a citi oamenii este si de aceasta data in slujba rautatii sale extreme; luminozitatea sufletului fetei il subjuga, dar ii provoaca repulsie.
Plictisit fiind, ii spune ca se numeste B si pleaca. Dar cum sufletele nobile rareori sunt lase, F nu se da batuta si se tot tine dupa el. Nu folosesc la nimic avertizarile baiatului; intunericul lui o atrage ca o gaura neagra; asa cum si el este este atras de lumina ei.
Pe strada, F intalnindu-se cu o prietena, uita pentru cateva momente de B; acesta profita de ocazie si dispare. Obsesia se instaleaza rapid, si F isi canalizeaza intreaga forta sufleteasca pentru a-l gasi pe B.
B o urmareste din umbra, iar tenacitatea fetei il pune pe ganduri; pe masura ce el este tot mai atras de lumina, ea este mai captivata de intuneric. Incet, incet, ramane fara prieteni, iar B renunta sa mai stea in umbra; decide sa iasa la lumina.
O abordeaza pe F acolo unde s-au cunoscut, in parc. Aceasta este uimita vazand sclipirea de fericire din ochii lui B; isi aminteste ca si ea avea acea sclipire candva.
Cei doi pornesc intr-o plimbare pe malul lacului din parc; intr-un colt de apa, F isi priveste chipul si descopera ceea ce credea ca ii lipseste. Il cerceteaza cu atentie pe B si nu mai recunoaste in el baiatul pe care l-a cunoscut in parc, cu ceva vreme in urma; vede ceva nou, ceva caracteristic ei.
Au trait fericiti inca vreo 3 saptamani de la "incident"; B era acum complet schimbat; nu mai avea nevoie de ajutor. F s-a indragostit nebuneste de altcineva.
Aceasta a fost povestea lor/Pe care eu am spus-o tuturor;/Si-am incalecat pe cal/Ma grabesc la tribunal./ /La tribunalul unde B s-a dus sa divorteze/Ca nu cumva F sa-l castreze./Stati linistiti, ei 2 nu sunt casatoriti!/Dar nu vreau sa va spun acum, va las sa va ganditi.
TO BE CONTINUED (poate... candva... intr-un viitor apropiat sau niciodata... cine stie...) :D
Si tot odata, atunci, a fost si un baiat; unul dintre miliardele de baieti de pe Pamant; sa-i spunem B. Era putin ciudat, la prima vedere; la o vedere mai atenta... te indepartai asa de repede incat nu mai apucai sa te uiti la el si a doua oara. Avea un suflet asa de negru incat insasi culoarea pamantului palea atunci cand el trecea. Era o fire ascunsa, capabila de atata rau si atata ura incat ar fi putut sa urasca in mod egal, cu toata fiinta sa, nu numai cele 7 miliarde de locuitori ai Terrei... ci dublul. Parintii lui il neglijau, ii ofereau tot ce dorea, dar nu-l vedeau cu lunile; prieteni nu avea; totul in jur i se parea anormal, defect, bolnav, rau, depravat; totul parea demn de ura si distrugere.
Intr-o zi, pe cand a noastra F se plimba prin parc zambitoare si visatoare, se impiedica de un pandantiv cu o sabie, din argint. Se apleaca sa-l ridice de jos, si imediat ingheata. In fata ei sta un baiat care o fixeaza cu privirea; ochii lui negri, plini de ura, o inghit instantaneu. Baiatul ii smulge pandantivul din mana si pleaca.
F se dezmeticeste din vraja ochilor negri si se repede dupa baiat. Vrea sa-i afle numele, dar se loveste cu brutalitate de caracterul acestuia; sadismul lui nu are limite. Darul lui de a citi oamenii este si de aceasta data in slujba rautatii sale extreme; luminozitatea sufletului fetei il subjuga, dar ii provoaca repulsie.
Plictisit fiind, ii spune ca se numeste B si pleaca. Dar cum sufletele nobile rareori sunt lase, F nu se da batuta si se tot tine dupa el. Nu folosesc la nimic avertizarile baiatului; intunericul lui o atrage ca o gaura neagra; asa cum si el este este atras de lumina ei.
Pe strada, F intalnindu-se cu o prietena, uita pentru cateva momente de B; acesta profita de ocazie si dispare. Obsesia se instaleaza rapid, si F isi canalizeaza intreaga forta sufleteasca pentru a-l gasi pe B.
B o urmareste din umbra, iar tenacitatea fetei il pune pe ganduri; pe masura ce el este tot mai atras de lumina, ea este mai captivata de intuneric. Incet, incet, ramane fara prieteni, iar B renunta sa mai stea in umbra; decide sa iasa la lumina.
O abordeaza pe F acolo unde s-au cunoscut, in parc. Aceasta este uimita vazand sclipirea de fericire din ochii lui B; isi aminteste ca si ea avea acea sclipire candva.
Cei doi pornesc intr-o plimbare pe malul lacului din parc; intr-un colt de apa, F isi priveste chipul si descopera ceea ce credea ca ii lipseste. Il cerceteaza cu atentie pe B si nu mai recunoaste in el baiatul pe care l-a cunoscut in parc, cu ceva vreme in urma; vede ceva nou, ceva caracteristic ei.
Au trait fericiti inca vreo 3 saptamani de la "incident"; B era acum complet schimbat; nu mai avea nevoie de ajutor. F s-a indragostit nebuneste de altcineva.
Aceasta a fost povestea lor/Pe care eu am spus-o tuturor;/Si-am incalecat pe cal/Ma grabesc la tribunal./ /La tribunalul unde B s-a dus sa divorteze/Ca nu cumva F sa-l castreze./Stati linistiti, ei 2 nu sunt casatoriti!/Dar nu vreau sa va spun acum, va las sa va ganditi.
TO BE CONTINUED (poate... candva... intr-un viitor apropiat sau niciodata... cine stie...) :D
Fanica, esti nebun?!?
"Nu exista doar alb si negru; sunt diferite nuante de gri intre ele" - asa suna un sfat auzit ca prin vis de la nu stiu cine...
Si primul meu gand a fost "Da' de ce?"... exact ca aia mici. Neprimind un raspuns, insist, ca o persoana educata ce sunt: "Da' de ce?"
Primesc cel mai "politicos" "Ca asa zic eu!" din lume, si, evident, nu ma las: "Da' de ce?".
Dupa o tacere mult prea apasatoare sunt enervata la culme; arunc foarte taioasa "Da' de ce?"-ul de rigoare, de data aceasta impreuna cu un zgaltait zdravan si cea mai urata privire de care sunt in stare. Cu chiu cu vai mi-am trezit interlocutorul.
"Da' de ce, ce?" intreaba el, cu o umbra de uimire pe fata. Care va sa zica a uitat despre ce vorbeam... par resemnata si arunc un "Nimic" sictirit.
Se instaleaza aceeasi tacere apasatoare, dar cu atat de multe dezbateri interioare, purtate de sute de voci, incat tot ce pot sa disting este un zumzet enervant; nici nu ma pot auzi gandind...
O voce cunoscuta in departare ma readuce pentru o clipa la realitate; ma uit la el si fac un efort sa il ascult: "Ce ai frate?"
Ma dezmeticesc ... "Ce am?" Ma uit nedumerita la el. "Vorbeai singura".
"Mah, esti nebun?" - gandesc, si inchid ochii adancita in gandurile mele... exact la timp pentru a-i prinde crisparea de furie de pe chip.
Si primul meu gand a fost "Da' de ce?"... exact ca aia mici. Neprimind un raspuns, insist, ca o persoana educata ce sunt: "Da' de ce?"
Primesc cel mai "politicos" "Ca asa zic eu!" din lume, si, evident, nu ma las: "Da' de ce?".
Dupa o tacere mult prea apasatoare sunt enervata la culme; arunc foarte taioasa "Da' de ce?"-ul de rigoare, de data aceasta impreuna cu un zgaltait zdravan si cea mai urata privire de care sunt in stare. Cu chiu cu vai mi-am trezit interlocutorul.
"Da' de ce, ce?" intreaba el, cu o umbra de uimire pe fata. Care va sa zica a uitat despre ce vorbeam... par resemnata si arunc un "Nimic" sictirit.
Se instaleaza aceeasi tacere apasatoare, dar cu atat de multe dezbateri interioare, purtate de sute de voci, incat tot ce pot sa disting este un zumzet enervant; nici nu ma pot auzi gandind...
O voce cunoscuta in departare ma readuce pentru o clipa la realitate; ma uit la el si fac un efort sa il ascult: "Ce ai frate?"
Ma dezmeticesc ... "Ce am?" Ma uit nedumerita la el. "Vorbeai singura".
"Mah, esti nebun?" - gandesc, si inchid ochii adancita in gandurile mele... exact la timp pentru a-i prinde crisparea de furie de pe chip.
cine, ce zice...
"Oamenii zic de timp ca trece repede. Timpul zice de oameni ca sunt trecatori" - citeam pe un perete dintr-un liceu in care am dat o olimpiada, intr-un anume moment al vietii mele.
I-a trecut timpul; si a plecat. Dar cu 2 saptamani in urma era aici... si totul era normal; se simtea bine; dar in 2 clipe totul a trecut.
Apoi timpul s-a scurs cu viteze ametitoare; nu am realizat cand, unde si in ce directie. Acum ma uit peste tot si realizez ca tre' sa ma uit in spate... au trecut ani de atunci.
...au trecut si oameni. Prin viata mea s-au perindat multe timpuri... si multi oameni.
Nimeni n-a facut prea multi purici aici. Oare eu sunt vinovata? Eu sunt motivul pentru care trece timpul ... si de ce sunt oamenii trecatori?
...nu am realizat pana acum, dar si eu trec; si timpul trece peste chipul meu, lasand urme... asa cum lasa un olar trecandu-si degetul peste o bucata de lut.
Ochii parca nu-mi mai apartin in totalitate; buzele-mi carnoase au invatat sa se intinda intr-un zambet rautacios; nasul meu candva micut acum parca poarta amprenta "nevinovatelor" minciuni spuse in diverse scopuri... Pana si parul meu moale si nisipiu, candva semnul distinctiv al naturaletii mele, zace acum quasi-blond, quasi-portocaliu - reziduu de culoare ce aminteste de tonurile artificiale ce l-au tranzitat - muuult mai scurt si cam ars).
Pielea mea candva luminoasa acum are tente de paloare; semne ca timpul a trecut prea repede noptile sau zilele, clipele de tihna sau bucurie grabindu-se de la mine.
Si cu cat trece mai mult, cu atat trece mai repede. E deja o regula!
I-a trecut timpul; si a plecat. Dar cu 2 saptamani in urma era aici... si totul era normal; se simtea bine; dar in 2 clipe totul a trecut.
Apoi timpul s-a scurs cu viteze ametitoare; nu am realizat cand, unde si in ce directie. Acum ma uit peste tot si realizez ca tre' sa ma uit in spate... au trecut ani de atunci.
...au trecut si oameni. Prin viata mea s-au perindat multe timpuri... si multi oameni.
Nimeni n-a facut prea multi purici aici. Oare eu sunt vinovata? Eu sunt motivul pentru care trece timpul ... si de ce sunt oamenii trecatori?
...nu am realizat pana acum, dar si eu trec; si timpul trece peste chipul meu, lasand urme... asa cum lasa un olar trecandu-si degetul peste o bucata de lut.
Ochii parca nu-mi mai apartin in totalitate; buzele-mi carnoase au invatat sa se intinda intr-un zambet rautacios; nasul meu candva micut acum parca poarta amprenta "nevinovatelor" minciuni spuse in diverse scopuri... Pana si parul meu moale si nisipiu, candva semnul distinctiv al naturaletii mele, zace acum quasi-blond, quasi-portocaliu - reziduu de culoare ce aminteste de tonurile artificiale ce l-au tranzitat - muuult mai scurt si cam ars).
Pielea mea candva luminoasa acum are tente de paloare; semne ca timpul a trecut prea repede noptile sau zilele, clipele de tihna sau bucurie grabindu-se de la mine.
Si cu cat trece mai mult, cu atat trece mai repede. E deja o regula!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
