"Nu exista doar alb si negru; sunt diferite nuante de gri intre ele" - asa suna un sfat auzit ca prin vis de la nu stiu cine...
Si primul meu gand a fost "Da' de ce?"... exact ca aia mici. Neprimind un raspuns, insist, ca o persoana educata ce sunt: "Da' de ce?"
Primesc cel mai "politicos" "Ca asa zic eu!" din lume, si, evident, nu ma las: "Da' de ce?".
Dupa o tacere mult prea apasatoare sunt enervata la culme; arunc foarte taioasa "Da' de ce?"-ul de rigoare, de data aceasta impreuna cu un zgaltait zdravan si cea mai urata privire de care sunt in stare. Cu chiu cu vai mi-am trezit interlocutorul.
"Da' de ce, ce?" intreaba el, cu o umbra de uimire pe fata. Care va sa zica a uitat despre ce vorbeam... par resemnata si arunc un "Nimic" sictirit.
Se instaleaza aceeasi tacere apasatoare, dar cu atat de multe dezbateri interioare, purtate de sute de voci, incat tot ce pot sa disting este un zumzet enervant; nici nu ma pot auzi gandind...
O voce cunoscuta in departare ma readuce pentru o clipa la realitate; ma uit la el si fac un efort sa il ascult: "Ce ai frate?"
Ma dezmeticesc ... "Ce am?" Ma uit nedumerita la el. "Vorbeai singura".
"Mah, esti nebun?" - gandesc, si inchid ochii adancita in gandurile mele... exact la timp pentru a-i prinde crisparea de furie de pe chip.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu