totul sau nimic

A fost odata ca niciodata o fata; sa-i spunem F. Avea sufletul asa de mare incat ar fi putut sa iubeasca egal toate cele 7 miliarde de locuitori ai Pamantului si tot sa-i mai ramana loc sa iubeasca si altceva. In afara de acest mic, neinsemnat si nevazut detaliu, nu era cu nimic speciala. Traia normal, intr-un oras normal, avea prieteni normali, o familie normala, o casa normala.
Si tot odata, atunci, a fost si un baiat; unul dintre miliardele de baieti de pe Pamant; sa-i spunem B. Era putin ciudat, la prima vedere; la o vedere mai atenta... te indepartai asa de repede incat nu mai apucai sa te uiti la el si a doua oara. Avea un suflet asa de negru incat insasi culoarea pamantului palea atunci cand el trecea. Era o fire ascunsa, capabila de atata rau si atata ura incat ar fi putut sa urasca in mod egal, cu toata fiinta sa, nu numai cele 7 miliarde de locuitori ai Terrei... ci dublul. Parintii lui il neglijau, ii ofereau tot ce dorea, dar nu-l vedeau cu lunile; prieteni nu avea; totul in jur i se parea anormal, defect, bolnav, rau, depravat; totul parea demn de ura si distrugere.

Intr-o zi, pe cand a noastra F se plimba prin parc zambitoare si visatoare, se impiedica de un pandantiv cu o sabie, din argint. Se apleaca sa-l ridice de jos, si imediat ingheata. In fata ei sta un baiat care o fixeaza cu privirea; ochii lui negri, plini de ura, o inghit instantaneu. Baiatul ii smulge pandantivul din mana si pleaca.
F se dezmeticeste din vraja ochilor negri si se repede dupa baiat. Vrea sa-i afle numele, dar se loveste cu brutalitate de caracterul acestuia; sadismul lui nu are limite. Darul lui de a citi oamenii este si de aceasta data in slujba rautatii sale extreme; luminozitatea sufletului fetei il subjuga, dar ii provoaca repulsie.
Plictisit fiind, ii spune ca se numeste B si pleaca. Dar cum sufletele nobile rareori sunt lase, F nu se da batuta si se tot tine dupa el. Nu folosesc la nimic avertizarile baiatului; intunericul lui o atrage ca o gaura neagra; asa cum si el este este atras de lumina ei.
Pe strada, F intalnindu-se cu o prietena, uita pentru cateva momente de B; acesta profita de ocazie si dispare. Obsesia se instaleaza rapid, si F isi canalizeaza intreaga forta sufleteasca pentru a-l gasi pe B.
B o urmareste din umbra, iar tenacitatea fetei il pune pe ganduri; pe masura ce el este tot mai atras de lumina, ea este mai captivata de intuneric. Incet, incet, ramane fara prieteni, iar B renunta sa mai stea in umbra; decide sa iasa la lumina.
O abordeaza pe F acolo unde s-au cunoscut, in parc. Aceasta este uimita vazand sclipirea de fericire din ochii lui B; isi aminteste ca si ea avea acea sclipire candva.
Cei doi pornesc intr-o plimbare pe malul lacului din parc; intr-un colt de apa, F isi priveste chipul si descopera ceea ce credea ca ii lipseste. Il cerceteaza cu atentie pe B si nu mai recunoaste in el baiatul pe care l-a cunoscut in parc, cu ceva vreme in urma; vede ceva nou, ceva caracteristic ei.
Au trait fericiti inca vreo 3 saptamani de la "incident"; B era acum complet schimbat; nu mai avea nevoie de ajutor. F s-a indragostit nebuneste de altcineva.

Aceasta a fost povestea lor/Pe care eu am spus-o tuturor;/Si-am incalecat pe cal/Ma grabesc la tribunal./ /La tribunalul unde B s-a dus sa divorteze/Ca nu cumva F sa-l castreze./Stati linistiti, ei 2 nu sunt casatoriti!/Dar nu vreau sa va spun acum, va las sa va ganditi.


TO BE CONTINUED (poate... candva... intr-un viitor apropiat sau niciodata... cine stie...) :D