Deci... m-am hotarat... imi dau demisia din functia mea de om responsabil ... functie pe care oricum nu am ocupat-o vreodata. Dar acum imi dau oficial demisia! Spun... ba nu! mai bine declar ca nu vreau sa fiu vreodata un om responsabil... mi-ar fi oricum imposibil, chiar daca as vrea ...
Persoana mai imprastiata ca mine nu exista... mi-am pierdut pana acum toate lucrurile pe care le detin... si nu numai o data... Ma tot amagesc ca am capul pe umeri... inca... dar cred ca ma amagesc degeaba. Ma uit in oglinda sa vad daca e acolo, pun mana, pipai... il simt... e rotund (ca o luna plina... doar ca e mai mult un dovleac gol) si ... palpabil... deci e acolo.
Ma amagesc ca nu va exista o zi in care sa ma pierd si pe mine insami... dar ziua asta a venit deja... si a trecut... si iar a venit... iar si iar. Exista mai multe feluri de a te pierde...
Dar nu voi detalia... ca nu am chef. Am chef doar sa scriu in nestire, fara sa stiu ce, fara sa gandesc, fara sa simt; pur si simplu sa scriu. Orice, oricum, despre orice in orice fel.
:D :D realizez ca s-a intamplat ceva... nu stiu ce anume... dar s-a intamplat ceva. S-a produs o ruptura intre mine si ... mine. Nu imi dau seama cum, de ce si in ce fel. Dar la cap sigur e... :)) ca doar de acolo incep toate problemele.
Daca nu e cap... vai de picioare!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu